Celebrată pe 1 și 2 Noiembrie, Ziua Morților este una dintre sărbătorile de referință ale culturii mexicane. 

În tradiția prehispanică, cultul morții era unul dintre elementele de bază ale tradiției locale. Când cineva murea era înfășurat într-un petate-adica un fel de covor pe care aztecii îl purtau mereu după ei pentru a-l așeza pe sol și pentru a dormi. Familiile morților organizau o petrecere cu scopul de a ghida sufletele în drumul lor spre Mictlán – în mitologia aztecă, cel mai de jos nivel, respectiv al nouălea, din lumea de apoi. 

În viziunea indigenă, ziua morților era percepută ca o întoarcere tranzitorie a sufletelor morților care se revin acasă alături de rudele aflate în viață și pentru a se hrăni cu esența ofrandelor care sunt așezate pe altarele create în cinstea lor .

În această zi, moartea este o prezență vie a sufletelor defuncților, moartea este un simbol al vieții care se materializează pe altarul de ofrande existent în fiecare cămin. 

An de an, în Mexic, locuitorii aranjează altarele și le înfrumusețează cu cempasúchil – florea crăiță de culoarea portocalie, hârtie decorativă, calaveritas de zahăr – figurine din zahăr sub formă de cranii, mole sau oricare altă mâncare ce era pe placul persoanei comemorate, tequila sau mezcal și tămâie aprinsă. 

Florile de cempasúchil,sunt ca o punte între cele două lumi, și sunt utilizate alături de tămâie  cu rolul de a ghida sufletele spre altarele cu ofrande. 

Un alt element important al altarului este pâinea specifică – pan de muerto. Forma sa circulară reprezintă ciclul dintre viață – moarte. Pe pâine se așează o șuviță de aluat cu circumvoluțiuni pentru a reproduce oasele morților, rămășițele trupești, precum și lacrimile celor rămași pe pământ. Pe pâine se pune zahăr, în onoarea sufletelor comemorate. 

În ajunul acestei zile, în cimitirele din Mexic există multă viață. Oamenii merg la mormintele celor dragi pentru a le orna cu flori și pentru a pregăti altarele cu ofrande. Orice urmă de tristețe dispare în noaptea în care, într-o imagine de poveste, la lumina candelelor, într-un miros de tămâie și mole, viii se reunesc cu sufletele morților pentru a demonstra că moartea nu e un final și că viața continua și după moarte. 

În cadrul acestei sărbători colorate nu se poate omite machiajul în stilul unui craniu de zahăr sau celebra Catrina. Deși pentru multe persoane poate părea ciudat machiajul de acest fel, în realitate este folosit pentru a face față fricii de moarte, deoarece nu este un machiaj obișnuit prin culorile strălucitoare i se conferă viață și astfel moartea este văzută într-o manieră pozitivă. 

Începând cu anul 2016, în capitală, Ciudad de México, se organizează și o paradă impresionantă a costumelor specifice pentru Dia de Muertos.